Parcurile pot fi zgomotoase si aglomerate chiar si atunci cand ti-ai dori putina liniste. In perindarile noastre prin oras am descoperit oaze verzi mici si cochete, din acelea care-ti apar in cale exact cand te astepti mai putin, ori trebuie sa strabati alei intortocheate pentru a le descoperi. Ia cu tine ceva de mancare, o carte si bucura-te de un pranz romantic.
Pe bulevardul Dacia exista un delicat parc protejat de vilele ce-l inconjoara. Rebotezat Ion Voicu in 2003, parcul este mult mai cunoscut cu numele care se pastreaza azi numai in pagini de romane ori nuvele: Ioanid.
Povestea lui este legata de cea a librarului Gheorghe Ioanid, care cumparand terenul l-a transformat intr-un parc public, lucrarile luand final spre sfarsitul secolului al XIX-lea. E un parc unde-ti poti manca in liniste sandvisul in pauza de pranz, dar si pentru plimbari romantice la ceas de seara. Iar pentru amatori exista chiar si cateva aparate de fitness.
Chiar langa Muzeul Literaturii, tot pe Dacia, dar in extremitatea opusa, exista o mica alee strajuita de banci si arbori, daca ai curiozitatea sa urci cateva trepte si sa lasi in spate statuia lui Bratianu (opera a unui sculptor croat). E locul perfect in care sa uiti de tine in compania unei carti sau sa iei pranzul intr-o stare de reverie.
Ceea ce pare a fi uitat este faptul ca, initial, micul parc a fost gandit ca o gradina a resedintei din strada Piata Amzei 5-7; vederea din spatele casei dadea spre aceasta frumoasa gradina de care s-a ocupat sotia lui Bratianu, Elisa.
Un parc la fel de simpatic si linistit se afla pe Calea Victoriei parca anume pus pentru un mic moment de respiro pentru plimbaretii care strabat lungul bulevard.
Desi poarta numele lui Nicolae Iorga, cel omagiat in piatra in acest spatiu este Nichita Stanescu. In parc exista si un spatiu generos pentru diverse jocuri.
Mic si ascuns privirii trecatorilor mult prea grabiti, parcul cu nume sonor de jurnalist italian se afla la rascruce de drumuri, trei la numar: Temisana, Transilvania si Luigi Cazzavillan.
Aleea marginita de copaci conduce la o fantana, o frumoasa realizare din 1905 (ca si parcul) semnata Filip Marian. Geometria parcului si cei trei ingeri-cupidoni protectori ai fantanii aduc un iz de Italie in inima Bucurestiului.
Nu numai centrul orasului se bucura de parcuri speciale. In zona Domenii, aflat in vecinatatea mai multor scoli, se afla un parc cu nume de roman al adolescentei, Ciresarii.
Desi parea a fi fost uitat si neglijat cu cativa ani in urma, au sosit din nou zile senine pentru locul de joaca al copiilor si nostaligiile parintilor care au citit seria cu nume omonim.