SCHITUL DARVARI

În tumultul din centrul Bucureştilor, există undeva, ascunsă de privirile trecătorilor preocupaţi de grijile vieţii cotidiene, pe fosta strada Păcii, o oază plină de linişte, pace  şi spiritualitate. Este sălaşul în care câţiva tineri monahi îşi înalţă rugile către Dumnezeu, un loc despre care Părintele Nicolae Steinhardt spunea că “nu poate să nu atragă prin gratia, micimea şi linistea lui tupilată”.

       Schitul Darvari a fost ctitorit în anul 1834, de către Mihail Darvari şi soţia sa Elena, nascuta în familia Buzeştilor, care au cumpărat de la ctitorii Bisericii “Icoana” – familia Băbeanu – un teren în spatele acestei biserici. Aici, „cu cheltuiala dumnealui căminarului Mihalache Darvari, în zilele Măriei Sale Domnului Alexandru Ghica-Voievod, în 1834 August 10” – cum glasuieşte pisania de la intrare – a fost zidită o mică şi modestă biserică din lemn, fără turlă, cu hramul Învierii Sfântului Lazar, al Sfinţilor Împarati Constantin şi Elena şi al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca loc de rugăciune pentru membrii familiei şi apropiaţii acestora. Curtea bisericuţei a fost împrejmuită cu ziduri groase şi înalte, iar în partea de nord şi de vest au fost construite chilii, pentru adăpostirea preoţilor ce aveau să slujească în noul lacaş.

(Sursa: site-ul bisericii)