O poveste despre Romania poate incepe foarte bine cu o fraza despre biserici. Sau mai bine cu o vizita si o contemplare a luminii strecurandu-se prin vitralii. Faimoasele manastiri din Moldova sau Bisericile fortificate din lemn raspandite prin Transilvania sunt doar o felie din bogatia pe care astfel de monumente o ofera in intreaga tara.
Bucurestiul nu face exceptie, laudandu-se cu multe biserici mai vechi, ori mai recente; unele dintre ele au scapat ca prin minune de valul distrugerilor din perioada ceausista, iar despre altele se spune ca sunt facatoare de minuni.
O incursiune speciala in istoria si in arta religioasa romaneasca poate incepe cu vizitarea catorva dintre cele mai frumoase si mai vechi biserici ortodoxe din capitala. Si, indiferent ca vorbim despre turisti sau chiar despre locuitori ai Bucurestiului care nu i-au patruns inca toate tainele, merita efortul, mai ales ca, dupa calendarul ortodox, tocmai am intrat in postul Craciunului.
Chiar in inima Centrului Vechi veti da de o adevarata bijuterie cu pridvor, Biserica Stavropoleos, al carei nume vine de la orasul grecesc Stauropolis (orasul crucii). Are o venerabila varsta, fiind ridicata in 1724, iar pe timpuri era insotita de un complex manastiresc si de un han, daramate candva prin secolul XIX. Din fericire, vechea biserica a rezistat cu stoicism cutremurelor si altor intemperii, asa ca o putem vizita si astazi.
Unica in peisajul bucurestean datorita turlelor in forma de bulb de ceapa, Biserica Sf. Nicolae din zona Universitatii a fost ridicata intre 1905 si 1907 la initiativa unui ambasador rus, Ghiers. Inca se mai poate admira pictura interioara in stil vechi bizantin, realizata de pictorul Vasiliev si sa speram ca nu o sa mai existe o alta perioada ca cea din timpul Primului Razboi Mondial, cand biserica in stil rusesc a fost inchisa.
O alta biserica deosebita a orasului, realizata in stil brancovenesc, este Biserica Kretzulescu. Se inscrie in randul celor mai vechi biserici ale orasului (1720 -1722) iar numele ii vine de la marele logofat Iordache Crețulescu care a ctitorit-o. In trecut, dupa obicei, in apropierea acesteia exista si un han. Pictura din interior poarta semnatura lui Gheorghe Tattarescu, iar biserica a fost salvata ca prin minune de la daramare in perioada comunista.
Pe una dintre cele mai linistite si mai fermecatoare strazi ale Bucurestiului, Biserica Amzei, se inalta, usor ferita privirilor, o biserica impunatoare, care da si numele strazii. Este o biserica de secol XIX ridicata din fondurile polcovnicului Nicolae Darascu si ale nepotului sau, Amza. Biserica a fost distrusa intr-un incendiu din 1846 si refacuta, apoi, masiv. Si inca o data, in 1898, a fost daramata din temelii pana cand sa ajunga la forma din zilele noastre.
O biserica mica, obisnuita de ani de zile sa priveasca peste strada, catre cladirea impunatoare a CEC-ului de pe Calea Victoriei rezista inca intre blocuri supraetajate. Se numeste Zlatari si isi datoreaza numele primilor sai ctitori din secolul al XVII-lea, breasla zlatarilor. Acelasi Gheorghe Tattarescu a realizat pictura interioara pe la jumatatea secolului al XIX-lea.
O oaza a religiosului in postura de schit se ascunde chiar in centrul capitalei (zona Romana). Este vorba despre Schitul Darvari, ctitorit in 1843 de catre Mihail Darvari si sotia acestuia. Calugarite si calugari s-au perindat pe aici de-a lungul secolelor, iar locul continua sa fie unul special pe harta credinciosilor bucuresteni.