Cum petreceam odinioara: baruri si cluburi bucurestene de care ni se face dor

 

Cateodata ne fura nostalgia locurilor in care ne-am simtit minunat sau am trait o vreme. Si nu e neaparat un atasament fata de obiecte, ci mai ales de etape, oameni, muzici si noi- cei care eram atunci. In Bucuresti, acum nu foarte multi ani, erau cateva baruri si cluburi emblematice care au disparut si de care ni se face dor.

 

 

Laptaria lui Enache & La Motoare

Barul in care ani de-a randul s-au insufletit concertele de jazz si cea mai frumoasa terasa de la inaltime din Bucuresti, au fost “suspendate” in urma cu cativa ani cand s-a inceput renovarea Teatrului National. Desi conducerea teatrului ne-a asigurat ca se vor redeschide, deocamdata ramanem numai cu nostalgia berilor si a filmelor de pe Motoare.

Ne e dor de: pescarusii care se auzeau pe inserat.

 

 

Club Embryo

Nu departe de actualul Control, pe o straduta linistita, se afla unul dintre cele mai hip cluburi din oras. Mai ales pentru ca a fost unul dintre primele cluburi “design” de la noi. Si adevarul ca e nimeni n-a mai reusit sa redea de atunci senzatia stranie si incitanta de a pasi intr-un embrion. Daca va intrebati cum petrecea lumea prin 2007, ei bine, mergea la Embryo pentru cocktailuri si jazz, funk sau trip hop.

Ne e dor: de formele organice si de albul imaculat.

 

 

Atelier Mecanic

Cum anii trec in zbor, s-au implinit deja doi de cand am fost la petrecerea de ramas bun a Atelierului, micul bar mecanic care ne facea sa revenim inevitabil pe Covaci in Centrul Vechi. Ca sa-ti faci o idee despre loc, arunca o privire peste necrolog.
Ne e dor: de muzica, de intitimitatea familiara si de ferestrele larg deschise spre strada si lume.

 

Web

Inainte de orice altceva pe harta cooolness-ului bucurestean, a existat Web-ul. Anii ’90 si o parte din ‘2000 a fost locul in care isi “pierdeau” noptile multi dintre oamenii si DJ-ii pe care ii vezi astazi prin Control, de exemplu. Un club underground in care multi dintre cei care mai pun muzica si astazi s-au lansat.
Ne e dor de: senzatia ca totul va fi etern.

 

Interbelic

Interbelic-ul n-a murit ci doar s-a mutat din gangul din Centrul Vechi intr-un spatiu mult mai mare si mai “glam”. Numai ca n-a mai fost nicicand acelasi pentru ca baruletul cochet si minimalist in care spatiul devenea neincapator aproape in fiecare seara si in care lumea dansa pana in zori in ritm de cele mai bune cocktailuri din oras, s-a plafonat si s-a transformat intr-un fenomen de masa.
Ne e dor de: oglinda imensa din spatele barului si de senzatia de vacanta, in inghesuiala de afara, din gang.

• Tag-uri