Oamenii orasului: Inspiratia vine de la oameni, crede Charlie Boy, care GOLANeste prin Bucuresti cu noul sau proiect muzical

 

Acei oameni minunati si platanele lor... Petrecaretii Bucurestilor il stiu deja prea bine pe DJ Charlie Boy The Rabbit King (Stefan Ciobanete), cel pentru care Studio Martin a devenit o doua casa si care viseaza sa puna muzica la MNAC intr-o zi cu soare. Pasiunea pentru muzica si experienta serioasa de mixat la evenimente underground l-au ajutat sa se instaleze comod între subgenurile muzicii house care îi fac pe oameni să danseze până dimineața.

 

A initiat miscarea Good Life, iar cel mai nou proiect al sau se numeste Golan, o combinatie fresh si dreamy in care vechile prietenii se transpun in familiaritate, relaxare si muzica. Cel mai nou proiect muzical al scenei urbane egal Stefan Ciobanete (Charlie Boy), Alex Burcea si Ernest si, in caz ca nu va numarati printre cei 2200 de oameni care au vizualizat prima lor piesa, L’Agonia, pe Youtube, ii puteti vedea pe 14 decembrie, in cadrul petrecerii de la Cloud9 by Casa Vernescu.

 

 

 

 

Orasul Meu: Cum te inspira orasul in jobul tau? E un ajutor sau mai degraba o piedica?

 

Charlie Boy: Pentru specia umana caracteristica primara e adaptabilitatea; traiesc in Bucuresti, un oras al contrastelor, al vitezei, al impersonalitatii chiar, cateodata, dar am invatat sa folosesc toate aceste atribute in favoarea mea. Ma misc repede cand trebuie, sunt alunecos cand trebuie, afectiv si impersonal la momentul potrivit. M-am adaptat bine. Sunt de aici, si am un sentiment ca aici o sa termin traseul.

 

Eu cred ca Bucurestiul e suma locuitorilor lui si, daca o judecam asa, as putea zice ca locuitorii ma inspira, nu logistica orasului. Ma inspira tiganii din Ferentari, chinezii si Colentina, nordicii din Aviatorilor, dar nu am inteles niciodata Drumul Taberei.

 

 

OM: Cel mai interesant loc in care ai mancat in oras, clubul preferat si unde-ti place sa mergi la film:

 

Charlie Boy: Sunt un gurmand in limitele bunului simt. Mananc ca sa traiesc, asa ca nu prea sunt eu impresionat de bodegi si restaurante. Dar ca sa fiu sincer, chiar in weekend am mancat o ciorba de peste extraordinara intr-un joint care se numeste Zavat. Nimic pretentios, mancare si muzica greceasca pe fundal. Nu cred ca e nevoie de mai mult. La film merg destul de des, dar, din pacate, ca un consumator lenes de blockbuster-uri, aleg cel mai apropiat mall. Cu mana pe inima spun ca locul meu preferat e Studio Martin. E o casa cand ma ratacesc noaptea prin oras.

 

 

OM: Un loc inedit din Bucuresti, unde ti-ar placea sa pui muzica:

 

Charlie Boy: Am cam pus peste tot pe unde trebuia pus muzica, poate MNAC m-ar coafa intr-o dimineata de vara.

 

 

OM: Daca ai putea schimba ceva pentru totdeauna in Bucuresti, acel lucru ar fi:

 

Charlie Boy: Ceva ar fi prea putin. Eu m-as intinde cu o mica lista:

1. Reclamele de pe toti stalpii.

2. Bannerele de pe toate blocurile.

3. As vopsi tot sa nu mai arate gri.

4. Ore de educatie civica obligatorii in asociatiile de propietari.

 

 

OM: In ce perioada din istoria Bucurestiului ti-ar fi placut sa traiesti si de ce?

 

Charlie Boy: Cred ca sunt la prima tura in Universul asta, pentru ca nu am nici cea mai mica senzatie ca as fi trait in alta viata, sau as fi fost altcineva, altceva. Mi-e greu sa fac exercitiul asta. Ma bucur ca nu am prins adolescenta in comunism. Daca apelez la latura mea romantica, as zice ca probabil intr-un Bucuresti interbelic.

 

 

OM: Stiu bucurestenii sa petreaca?

 

Charlie Boy: Daca bucurestenii ar duce lipsa de ceva, clar nu ar fi de pofta de petrecere. Aproape ca se traieste pentru weekend. Oferta e variata, clienti sunt. End of story.

 

 

OM: Sunt prea multi hipsteri in Bucuresti?

 

Charlie Boy: Deloc. Ar mai trebui cativa. Sau cateva mii. Nu m-ar deranja. Imi plac hipsterii. 

 

 

 

 

OM: Ce speri ca proiectul Golan sa aduca diferit in peisajul muzical bucurestean?

 

Charlie Boy: Nu cred ca reinventam noi roata acum, sa ii dam alta forma. Golan e produsul anturajului meu. Ma stiu cu Alex de multi ani, am copilarit in acelasi cartier, cu drumuri diferite, ce-i drept. Dar cand ne-am reintalnit am zis sa facem ceva care sa descrie exact esenta noastra. Sa nu parem chinuiti de ceva ce nu putem simti. Sa stam relaxati pe scena. Sa folosim groove-uri care ne plac. Vrem sa fim ca publicul nostru pentru ca, pana la urma, facem parte din el.

 

 

OM: Ai vreun regret legat de un proiect de pana acum care nu ti-a iesit din cauza factorilor externi (mentalitate etc.)?:
 

Charlie Boy: No regrets. Poate nu am stiut eu cum sa-mi mentin productia HAVE A NICE TRIP pe o linie de plutire fara fonduri, dar nu cred ca e un regret asta. Am invatat cateva lucruri si de acolo. Cand ceva nu se intampla in beneficiul meu trec repede peste si ma concentrez pe ce am de facut in continuare.

 

 

OM: Daca ai pleca sa locuiesti in alt oras din tara ori strainatate, ce crezi ca ti-ar lipsi cel mai mult din Bucuresti?

 

Charlie Boy: Prietenii mei de aici. Nu sunt atasat astat de mult de urban ca sa pot zice ca imi lipsesc betonul si asfaltul, cainii maidanezi, aglomeratia de pe strazi, viata de noapte. 

 

 

Daca locuiti in Bcucuresti si sunteti tentati sa ne spuneti povestea voastra, asteptam un e-mail pe adresa: [email protected] 

• Tag-uri