Retro Bucuresti: Pericol de moarte lenta - Calea Mosilor, un drum strajuit odinioara de hanuri si pravalii prospere

 

S-au dus vremurile in care piatra provenita din muntii Tarii Romanesti a fost sparta, transportata si asezata pe unul dintre cele mai importante drumuri ale Bucurestiului, pe atunci abia in formare. Vorbim despre Calea Mosilor sau dupa denumirea din acele vremuri, Podul Targului din Afara, care, la 1825, devenea prima strada pavata cu piatra de prin partea locului. Drumul mergea serpuit, ca si astazi, printre hanuri vechi si biserici in care s-au inchinat stramosii nostri din zona Piata Sfantul Gheorghe pana spre Obor.

 

Podul Targului din Afara facea legatura intre oras si Targul Mosilor, aflat dincolo de bariera orasului, iar cum targul s-a tot mutat, in timp, drumul si-a continuat, la randul sau, expansiunea.

 

 

Hanul Solacolu - una dintre numeroasele cladiri in descompunere de pe Calea Mosilor

 

Trecerea anilor a adus si popularea zonei cu mici pravalii, ateliere de reparatii, carciumioare dar si cinematografe. Cel mai emblematic este fostul Cinema Miorita (actualul Europa) unde batraneii nostalgici mai infruntau inca frigul salii de cinema, pana acum cativa ani. Din fericire, in 2010, cinematograful a beneficiat de un proces de renovare.

 

Cea mai spectaculoasa bucata a drumului ramane cea cuprinsa intre spatele magazinului Cocor si intersectia cu bulevardul Carol, martora, de-a lungul vremurilor, unor momente importante ale istoriei orasului.

 

Biserica Sfantul Gheorghe Vechi este una dintre cele mai vechi ale orasului (initiata in secolul al XVI-lea) si tot pe Calea Mosilor apare, in perioada interbelica, primul magazin universal al orasului, intitulat sugestiv Vulturul de Mare cu peştele în ghiare.

 

Si pentru a intelege importanta comerciala de altadata a zonei, trebuie sa amintim ca aici existau si casele unor prosperi oameni de afaceri din trecut, Popp si Bunescu (care au ridicat inclusiv magazinul Bucuresti de pe Lipscani).

 

Numarul bisericilor aflate pe drumul ce indica calea spre Moldova si dincolo de granitele tarii, era intrecut poate numai de cel al hanurilor, unde se instalau in pace toate comunitatile Bucurestilor. Hanul Nicolescului, aflat in zona Bisericii Razvan era frecventat de evrei si nu departe se afla Hanul Polonez.

 

Dar probabil cel mai mandru dintre acestea era Hanul Solacolu (1859) caruia i-au calcat pragul Eminescu, Maria Tanase sau Liviu Rebreanu. Curte interioara, ziduri groase si 20 de ferestre la etaj – asa isi astepta musterii hanul devenit astazi o rascruce a vanturilor ce sufla in voie printre ferestrele cascate si peretii subrezi.

 

Soarta cladirii este de fapt cea a majoritatii constructiilor de pe Calea Mosilor, care s-au amestecat in timp cu blocuri neuniforme, terenuri virane dar si cu molozul propriilor ziduri care continua sa cada. Rand pe rand, an de an, naruind in tacere inca o bucata din istoria Bucurestiului.

• Tag-uri